Se gătă…

Azi e 6 iulie.

E seară. Ora 23. Sora mea îmi trimite sms: nu mai pot, îmi vine să plâng.

O sun. E stresată mâine are examenul de licenţă. E singură în cămin şi e moartă de frică. A reuşit în aceşti trei ani să termine o facultate. O facultate pe care a vrut să o abandoneze din primul semestru. A reuşit să îşi ia toate examenele din limba franceză, ea, care nu ştia decât Je m’appelle. A reuşit să facă acest lucru şi acum are examenul final. Mâine la ora 9 îşi dă licenţa. Termină.

Vorbeam cu Bubu în seara asta şi îi spuneam că nu îmi vine să cred că ne dăm licenţa. Ea îmi povestea că azi venind pe tren şi-a dat seama că e ultima oară când vine în Timişoara. După licenţă se mută în Alba cu iubitul ei. Se termină…

Eu acum stau şi îmi pregătesc discursul, mâine la 18 am susţinerea licenţei. Am emoţii…

Îmi amintesc cum acum trei ani am venit în Timişoara cu Bubu şi cu Loredana să ne înscriem la facultate. Când ne-am dat jos din autobuzul climatizat am simţit cum ne topeşte căldura. Ne-am cazat în mica garsonieră a cumnatului meu. Dormeam pe jos şi făceam duşuri dese.

Ascultam Vama Veche, piesa La radio, şi cântam prin mica locuinţă. La radio, vreau să ajung la radio.

Îmi amintesc de momentul în care s-au afişat rezultatele şi am fost admisă la jurnalism şi la ştiinţe economice. Şi îmi amintesc cum tata m-a lăsat să fierb pe căldura bănăţeană, spunându-mi să îmi confirm locul la ştiinţe. Îmi amintesc când de mult îmi doream să fac jurnalism.

Îmi amintesc că în ultima zi de confirmări tata mi-a zis: ţi-am pus bani, du-te şi confirmă-ţi locul unde vrei tu. Am vrut să văd cât de mult îţi doreşti……

Oameni buni, e trecut de 12, eu azi îmi dau licenţa!!!!!