Am vreo 3 paturi de când am venit în Bucureşti. Ştiu că nu se cade ca o femeie să treacă prin atâtea paturi…simultan, VESTE: Tot singură…săraca mama. Da, am vreo 3 paturi, dar dorm singură.
Şi de exemplu azi, am ajuns acasă. Casa s-a golit, iar eu după un duş foarte fierbinte, mă pun să dorm în patul din capătul apartamentului, că acolo e mai linişte, întuneric şi cald. Mă trezesc când aud paşii Alexei care vin spre patul în care dormeam. Ok. Facem aşa o serată de vreo 2 ore cu Andre şi N&D plus o porţie zdravănă de cartofi prăjiţi.
Şi după masă bineînţeles, mă ia somnul…
Mă izolez în patul imens şi aştept să îmi vină somnul. Acesta nu vine şi vreo 3 gânduri îmi trec prin cap. Apoi sună telefonul, bineînţeles. Totul e calm, ca în cântec.
Dintr-o dată: Dana, pac, Alexandra, pac sar pe mine în pat şi mă pupă. Dar mă pupă vreo 5 minute nu mai reuşeam nici să respir. Totul era atât de calm…M-au pupat
