Eu sunt grasă. Doamne nu ştiu cum să fac să slăbesc. Mi-am propus ca azi să nu mănânc nimic, iar mâine dacă o să rezist la fel. Peste câteva zile o să se prindă postul, iar cu acest prilej am să le zic tuturor că eu postesc şi astfel nu o să mă mai invite la masă sau o să mă oblige să mănânc atâtea calorii. Ştiai că în 20 de minute de alergat nu arzi mai mult de 50 de calorii? cam cât are un măr?
Şi voi mă siliţi să mănânc ciorbă, friptură, prăjitură…
Tata îmi dă bani în fiecare zi când merg la şcoală să îmi cumpăr de mâncare. Nu îmi cumpăr nimic. Am rugat-o frumos pe sora mea să îi spună la tata dacă o întreabă că eu am mâncat plăcintă ca-n fiecare zi. Aşa puşc doi iepuri dintr-o lovitură: nu mănânc, deci nu mă îngraş, nu stric banii, îmi cumpăr haine.
În post îmi voi prepara eu singură de mâncare…oricum nimeni nu o să mă mai verifice acum cât mănânc.
Ieri, profa de enhleză m-a scos la tablă ca să scriu mai multe exerciţii. Toată ora m-a ţinut în faţa clasei. Cu siguranţă toţi colegii mei au râs de fundul meu mare.. off trebuie să slăbesc, toate colegele mele sunt atât de frumoase şi de slabe. Bineînţeles că la Sorin nu îi place de mine, pentru că sunt grasă, lui îi place de Oana, ea e atât de frumoasă..şi slabă.
Doamne, de ce m-am îngrăşat atât. Au trecut două zile, eu nu am mâncat nimic şi nici nu am slăbit. Nu pot să slăbesc..şi îmi e atât de foame. Am să îmi fac o porţie de cartofi prăjiţi, ies să alerg vreo două ore şi până mâine nu mai mănânc. M-am uitat pe pozele de când eram mică, eram atât de slabă, acum m-am făcut cât o vacă, nimic nu îmi vine bine…
M-am apucat să citesc cărţi despre şi cu diete, nu ştiu ce să mai fac, sunt disperată, nimic nu funcţionează la mine. Mă uit prin reviste şi toate fetele sunt slabe, nu au fund, nu au burtă…numai eu am. Eu sunt cea mai grasă.
6 săptămâni am mâncat numai varză cu margarină, ni se vedeau oasele prin bluză. Tata nu a observat cât am slăbit, pentru că era iarnă şi purtam haine groase. Acum era vacanţă şi eram într-o bluziţă subţire, când m-a văzut s-a îngrozit. A pus mâna pe mine şi eram numai os, a început să zbiere la mine că-s nebună, că nu am minte deloc…M-a luat de ureche şi mi-a dat să mănânc…nu m-a mai lăsat să “postesc”.
Asta am fost eu. Eu, grasa. Nu aveam în minte decât să slăbesc, chiar dacă eram prea slabă deja. Refuzam efectiv să mănânc pentru că “mă îngraş”. Ignoram ameţelile şi durerile de stomac, astea erau un semn bun…slăbeam.
E foarte greu să te priveşti în oglindă. Foarte greu.
